Stoc imobilizat: cât capital stă pe raft și ce faci cu el

Marfa de pe raft e bani care nu s-au întors încă. Când se vinde, banii revin și încă ceva peste. Când nu se vinde, banii stau. Stocul imobilizat e partea din stoc care stă mai mult decât ar trebui, iar într-un magazin mic poate fi diferența dintre o lună respirabilă și una în care amâni plata unui furnizor.

Cum îl măsori: în lei și în zile

Două numere, ambele simple.

1. Valoarea stocului la cost: cantitatea de pe raft înmulțită cu prețul de achiziție (nu cu prețul de vânzare).
2. Zile de stoc: cantitatea de pe raft împărțită la media vândută pe zi. Spune pentru câte zile ai marfă, dacă ritmul de vânzare rămâne același.

Exemplu, cu cifre inventate doar ca să se vadă calculul. Un produs costă 25 lei la achiziție, ai 40 de bucăți și vinzi în medie 2 bucăți pe lună. Valoarea la cost: 40 × 25 = 1.000 lei. Zile de stoc: 40 / 2 = 20 de luni de vânzare. Un alt produs: 10 bucăți, 20 lei, vândut cu 10 pe lună: 200 lei și o lună de stoc. Primul produs are de cinci ori mai mulți bani blocați și te aduce și mai departe de ziua în care se întorc.

Unde te uiți primul

• Produsele cu stoc pentru mult mai mult decât timpul dintre două comenzi către furnizor.
• Produsele fără nicio vânzare în ultimele luni.
• Cele cumpărate în cantități mari ca să prinzi un preț bun, fără să calculezi în cât timp se vând.
• Mărimile și culorile rămase după sezon.

Ce poți face cu marfa care nu se mișcă

1. Verifică mai întâi dacă se vede: e pe raftul potrivit, are preț afișat, e produs real sau a rămas un cod vechi?
2. Pune-o la ofertă, singură sau într-un pachet cu un produs care se vinde bine.
3. Întreabă furnizorul dacă acceptă retur sau schimb. Unii acceptă, mai ales la primele luni.
4. Dacă a expirat sau s-a deteriorat, scoate-o din vânzare și documentează ieșirea cu contabilul. Nu o lăsa în evidență ca și cum ar exista.
5. Ia notă și nu mai comanda aceeași cantitate. O dată, de două ori, e noroc. A treia oară e obicei.

Ce nu face calculul

Nu îți spune dacă produsul merită ținut. Unele produse se vând rar, dar aduc clienți, iar altele se vând des și nu aduc marjă. Stocul imobilizat e un semnal de a te uita, nu o sentință.

Calculul într-un tabel, în zece minute

Dacă nu ai un program, un Excel face treaba. Coloanele de care ai nevoie, pe produs:

1. Denumirea.
2. Cantitatea de pe raft.
3. Costul de achiziție pe bucată.
4. Valoarea la cost (cantitate × cost).
5. Vânzări pe ultimele trei luni (din facturi sau de la casă).
6. Media pe lună (vânzări ÷ 3).
7. Luni de stoc (cantitate ÷ media pe lună).

Sortezi descrescător după „luni de stoc” și te uiți la primele zece rânduri. Aproape sigur acolo ai o bună parte din banii blocați.

Cum alegi o limită care are sens

Nu există o limită valabilă pentru toată lumea. Un produs de sezon se măsoară altfel decât unul care se vinde tot anul. Un reper practic: compară luni de stoc cu timpul dintre două comenzi către furnizor. Dacă ai marfă pentru de câteva ori mai mult decât acest timp, produsul merită atenție.

Greșeli frecvente

• Calculezi la prețul de vânzare. Banii blocați sunt cei cheltuiți, deci costul.
• Te uiți doar la bucăți, nu la valoare. Zece bucăți dintr-un produs scump contează mai mult decât o sută dintr-unul ieftin.
• Uiți marfa din depozit sau din magazie, care nu se vede la raft.
• Tratezi ca imobilizat un produs de sezon în afara sezonului, fără să te uiți la sezonul următor.

În FagureAI

Stocul imobilizat arată cât capital stă blocat în marfă care nu se vinde, ca să știi ce să scoți la ofertă. Cât de bun e calculul depinde de costurile și vânzările introduse în aplicație. Pentru ce să comanzi mai departe, vezi formula pragului de reaprovizionare.